Cred ca nu exista medic dentist care sa nu fi auzit expresia ‘’ Am luat si antibiotic, dar tot ma mai doare ! ‘’ macar de zece ori in cariera. In majoritatea cazurilor acest tratament este complet inutil, chiar daca antibioticul ales este unul de electie in combaterea infectiilor din sfera bucala.
Mai intai trebuie sa amintim cateva lucruri despre durere si despre mecanismul producerii acesteia.
Exista doua cauze principale de producere a durerii dentare:
evolutia unui proces carios catre pulpa dentara care are ca rezultat aparitia proceselor naturale de aparare ale organismului manifestate practic prin marirea in volum a vaselor de sange din interiorul dintelui. Acest lucru duce la cresterea presiunii intr-un spatiu redus , respectiv asupra nervului dentar. Altfel spus, durere puternica.
mortificarea pulpei dentare ( din diferite motive, cel mai frecvent fiind caria dentara complicata ) are ca rezultat acumularea in interiorul dintelui a unui tesut necrozat, infectat . Organismul lupta impotriva acestui tesut prin mecanisme specifice care au ca rezultat acumularea in zona apicala (varful radacinii ) a unor secretii sangvino-purulente. Aceasta acumulare duce la cresterea presiunii locale si in mod natural, cauta sa se evacueze prin zona de minima rezistenta reprezentata in cazul nostru de tesut osos. Dezlipirea periostului ( foita care imbraca osul ) este extrem de dureroasa si nu cedeaza la medicamente. Ulterior „infectia” strabate complet osul si se exteriorizeaza in tesuturile moi, pacientul constatand ca „s-a umflat”. Dispare si durerea odata cu incetarea presiunii
In ambele mecanisme descrise mai sus administrarea antibioticelor nu are ca efect combaterea durerii. Numai medicamentele antialgice si antiinflamatoare sunt eficiente !
Antibioticul se prescrie pentru a tine infectia sub control, pentru a nu se extinde spre tesuturile invecinate ( numai in anumite cazuri insa ).